Observ că…!!!
Orice acțiune fizică a unei ființe poate însemna că are o sursă de gândire. Dacă un câine latră, o face pentru că el are această formă de apărare. Dacă o pisică miaună mai tare în fața stăpânului, o face pentru a i se oferi de mâncare. Dacă și câinele și pisica au momente când își ling blana pentru a îndepărta paraziții, au în instinctul lor această manifestare.
Să încercăm să intuim că toate ființele ar avea o gândire asemănătoare creierului unui mascul sau al unei femele de natură umană. Adică aceste ființe s-ar bârfi între ele, s-ar idolatriza unul pe celălalt… ar înțelege că există o compatibilitate sau incompatibilitate între ei și alte specii(…) ar încerca să facă diferența între bine și rău, sau ar evolua în materie de gândire.
Să spunem că aceste ființe ar putea trăi și ar avea aceste obiceiuri comune în orice mediu s-ar afla. Dacă aceste ființe ar trăi în mediul acvatic spre exemplu, și ar avea ca idoli viețuitoarele marine, ar putea observa spre exemplu că, peștii nu se spală. Pornind de la această utopie, unele ființe nu fac, sau nu au astfel de îndeletniciri, pentru că nu conștientizează acest lucru. Dacă gândirea unui animal ar evolua dincolo de orizonturile descrise mai sus ar ajunge la o formă de a se domina unul pe celălalt… doar că acest lucru se va întâmpla sub un anumit aspect…! Va trebui să existe o formă de comunicare între toate speciile de animale astfel încât să se creeze o legătură bazată strict pe nevoile tuturora. Astfel, dacă între oameni legătura se face prin bani, între animale s-ar face prin troc(…) adică schimb de mărfuri de exemplu alimentare. Dacă ne uităm în istoria omenirii, observăm că înainte de a exista comunicarea prin bani, a existat acest schimb de mărfuri, adică trocul. Dacă celelalte ființe diferite de om l-ar lua pe acesta ca și idol al lor și l-ar copia, vor putea evolua și ei(…) poate chiar mult mai bine.
Ceea ce vreau să demonstrez este că natura ființelor în realitate nu este și nu poate fi deocamdată asemănătoare oamenilor. Conștientizarea faptului că peștii din oceane sunt foarte mulți ar însemna ca aceștia să se autodistruga? În niciun caz. Și ca să nu mai lungesc aceasta ecuație fără noimă vin și întreb: De ce omul care se vede cel mai cel în zilele noastre, creează reperul că noi oamenii suntem atât de mulți încât nu mai încăpem pe această planetă? El nu știe că creierul uman nu se poate spăla pentru că nu este creeat ca să i se facă acest experiment? Asemănarea dintre aceste două moduri de comunicare între specii: adica om și animal este doar fenomenul de spălare adică de curățare. Am făcut această paralelă deoarece de la o vreme „spălatul peștilor” adică o utopie a devenit o normalitate la fel cum și spălatul creierului uman a devenit o metodă de educare forțată. Un pește față de alt pește nu simte dorința de al dresa pe celălalt în schimb omul se naște și moare cu această prosteală de ocazie în care el se consideră normal. În zilele noastre normalitatea înseamnă ceva vechi, ceva urât, banal sau hilar. Peștii, în limita lor de comportament din nefericire sau fericire au o memorie scurtă de opt secunde față de om, care nu uită,nu iartă, nu se schimbă. Diferența dintre cele două modele de suflete reale, este gândirea. Ca să putem ajunge la nivelul peștilor avem nevoie de imprevizibilul absurd al anormalitatii transformat în realitatea normalului.
De aici putem trage singura concluzie că tot ceea ce n-i se oferă nouă oamenilor prin mass-media, sau prin formele de învățământ este fals. Ne-am născut și trăim într-o lume falsă condusă de de oameni în ghilimele care își iau titulatură de regi inteligenți. Dincolo de toate astea, creația lor și anume inteligența artificială este de fapt punctul de pornire al utopiei de mai sus. Atâta vreme cât inteligența artificială va lua locul gândirii umane, omul se va trezi că devine un experiment al lor.
De aici putem trage concluzia că istoria ființelor nu va dispărea niciodată. Istoria este de fapt „creația umană” ce va răsări și va apune asemenea soarelui de fiecare dată până atunci când omul va ajunge la adevărul că el este creația lui Dumnezeu și nu invers.
Georgel N. RĂDULESCU
