Observ că…!!!

Nu îmi este ușor să recunosc asta. Știu că nu sunt singurul care trece prin asta. Viața mea de adulescent întârziat, poate reduce la tăcere mulți ascultători însă cum să îndrăznesc să-mi spun păsul, când văd că omenirea suferă în aceeași uniformă a vârstei, o dată cu mine…?

De curând, acum câteva zile, am văzut o doamnă drăguță care ținea doi copii… unul mic la vreo doi ani, într-un rucsac pentru copil și altul de vreo cinci ani pe care îl agățase cu un deget și trăgea de el prin mulțime. Am vrut să intru în vorbă cu ea… însă ceva m-a oprit…! Nu știam ce să-i spun. Mi-am dat seama că viața a trecut pe lângă mine. M-am apropiat și la un moment dat mi-am dat seama că o recunosc de undeva. Cu acea femeie frumoasă femeie am copilărit cândva la bunici…! Nu m-a recunoscut dar nici nu am îndrăznit să-i spun ceva. Cu ce era să încep? Se vedea că trecuse de viață într-o lume doar a ei(…) probabil nu avea un bărbat…! M-am pus în locul lui…! Dacă aș întâmpina această întâlnire, nu doar cu gândul, ci cu un simplu salut! Ce s-ar întâmpla? Am trecut unul pe lângă celălalt și privirile n-i s-au întâlnit pentru câteva secunde. Am recunoscut acea pâlpâire a omului părăsit de soartă care își duce crucea ca pe o resemnare a tot ceea ce înseamnă viață. Nu m-am îndrăgostit. Am rămas mut la gândul, cum ar fi fost dacă ne-am mai întâlni de o mie de ori..?

Cred că îmi este teamă. Asta mi-am spus în gând asemeni unuia care este lipsit de curajul de a trăi frumos. De ce oare se întâmplă asta? Altădată aș fi sărit în ajutor, m-aș fi oferit să iau jumătate din grijile ei asupra mea. Acum nu. Probabil sunt un laș. Îmi este teamă că nu pot răspunde grijilor așa cum își dorește o familie modernă. Pentru mine cuvântul modă a dispărut. Oricât de mult aș spera într-o lume mai bună(…) în afară de ziua asta, nu simt că va mai veni însă totuși există dorința. Dorința de a reuși în viață, dorința trecută de vălul proastei purtări în fața oportunităților de a mă reeduca, de a mă reinventa, sau de a mă redescoperi.

Nu-mi fac „mea culpa”. Încerc doar să-mi corectez gândirea, transpusă în propria-mi viață!

Georgel N. RĂDULESCU