Exemple nu sunt multe, dar sunt. Faima înseamnă celebritate, mândrie, putere, uneori bogăție… însă doar atât.
Oamenii care aleargă după astfel de lucruri, din punctul meu de vedere, sunt mediocri. Faima devine un țel, o dorință ascunsă adusă la împlinirea unui vis.
Faimoșii, față de cei care nu doresc să se afișeze în public, au o direcție bine definită. Ei luptă pentru țelul lor (…) pentru a se identifica cu o anumită calitate sau cantitate de public… pe când ascunșii își trăiesc propriile lor vise. Unii devin chiar buni… în interpretarea pasiunilor lor. Ei chiar creează. Creația pentru ei este o forță interioară care se manifestă în descoperirea sinelui lor. Lumea asta este chiar o creație non-stop. În lumea asta (…) creația nu doarme niciodată. Creatorii, sunt ființe care leagă lumile.
Sunt momente când peretele ce le desparte, devine transcendent și astfel, informații referitoare la viitor, intră în creator cu scopul de a-i ajuta destinul să-și elibereze energia (…) să devină și el faimos … să poată să-l identifice cu realitatea însă creatorul, este unic. El știe și simte că nu orice carte poate ajunge să schimbe un destin; nu orice muzică transmite sentimentul procreeri; nu orice sculptură rămâne în istoria nemuririi artei.
Creatorul este diferit … creatorul este faimos în suflet. Acolo unde simțul foamei pentru artă devine una cu înălțimea unui gând poleit cu moleșeala unui somn liniștit cu zâmbetul pe buze.
Faima nu este o țintă. Spre deosebire de înălțimea unui gând, ea poate fi doar o faimă.
Georgel N. RĂDULESCU
