Nu vorbesc despre comunism. Nu sunt istoric (…) însă vreau să vorbesc despre simplitate și importanța ei în societate. Poporul român nu a fost doar un neam dârz trecut prin tăișul sabiei străine… ci imaginea omului simplu… care nu a vrut niciodată mai mult decât a avut. Cărțile sfinților explică pe larg despre țăranul român care nu a făcut altceva decât să-și lucreze pământul și să lase moștenire urmașilor lui bunătatea sufletului său.
Omul bun e liniștit. El se cunoaște după felul în care vorbește, după felul în care stă pe un scaun, după felul în care zâmbește, sau după cum te ascultă. Omul acesta nu are nevoie să învețe să asculte de alții… el are puterea lui de a te aprecia sau de a te ignora. Nu te bârfește, nu te obligă să faci ce nu vrei, nu îți ia pâinea de la gură. Dacă cineva îi cere să îl însoțească o face, dacă cineva încearcă să-l cucerească într-o simplă vorbă curată, se lasă cucerit, dacă i se arată că atât i-a fost, acceptă…! Omul bun este doar bun.
Așa suntem toți ceilalți care ne tragem din acest neam. Nu avem nevoie să ne învețe cineva ce să mâncăm, sau să bem, nu avem nevoie să vină cineva să ne demonstreze că vremea se schimbă (…) dacă planeta asta există de atâtea miliarde de ani și omul de milioane de ani, ori, inteligența asta de câteva zile nu are cum să-mi distrugă mie normalitatea să-mi spună că a dispărut zăpada din senin, că au venit furtuni de nisip, că războiul este necesar ca să fie pace, sau că de la roșii cu brânză a doua zi faci cancer. Există un citat în Biblie în care scrie:” cui nu-i convine, să iasă în ghena de afară”… de aici putem trage singura concluzie că grădina Maicii Domnului aici a fost… este și va rămâne pentru totdeauna. Dacă neamul meu este înmormântat aici, și eu tot aici voi rămâne și atâta vreme cât exist în format fizic(…) n-am să permit ” gheniștilor ” să-și facă de cap.
Demnitatea conștiinței (…) îmi aparține!
Georgel N. RĂDULESCU
