Observ că…!!!
Încercând să despic acest rezultat în mai multe părți, am ajuns la o concluzie diferită, față de ceea ce aș fi obținut altădată(…) cu alte cuvinte, prin cărți se formează o comunicare cu alte entități. Așadar, pot lua un exemplu banal, la prima vedere. Sunt la bibliotecă și aleg o carte. Mă atrage titlul, dar și autorul. Deschid cartea și citesc un fragment. Îmi place. Văd ceea ce citesc, simt, îmi transmite un sentiment care, citind, devine obsesiv. Sunt în același gând cu autorul, mă identific cu el, chiar dacă el a scris cartea cu o sută de ani în urmă. Dacă în zilele noastre se vorbește despre anumite entități care ne coordonează gândurile prin citit, înțeleg că aceste entități existau și atunci. Civilizația unei rase, poate comunica efectiv cu alte rase care au existat pe această planetă, prin această informație. Pe undeva, tind să cred că tot ceea ducem mai departe de generația noastră, este informația despre existența noastră(…) a universului.
Un alt exemplu de comunicare, l-aș da tot prin citit. Regizorul unui film nu poate reuși să transmită o informație vizuală, dacă autorul cărții după care face filmul, nu descrie ușor textul lucrării. Comunicarea poate genera informație de „n ” feluri, dacă este utilizată cu măsură. Astfel ajung la concluzia că, există această minte universală care adună, traduce și transmite informație, în orice moment al vieții planetei. De asemeni, nu se poate să vorbim lucruri care nu au existat, așa cum nu putem să ne numim singularități, în acest colț de univers.
Partea interesantă a acestei observații, este de fapt gândul. Într-una din cărțile mele, am scris despre niște entități care au luat forma unor copile de grădiniță, care vânează informație, ori despre alte entități, care trimit aceste gânduri. Din punctul meu de vedere, planetele locuite, au o viață asemenea stelelor. Au o Dharma, sau karmă, care le avantajează, sau le extermină. Poate că planeta e vie și respiră prin natura noastră prin noi ca oameni, poate că am înțeles greșit lucrurile la un moment dat în existența noastră(…) poate că planeta vrea să salveze sufletele noastre și de aceea ne invită să o descoperim și să ducem în istoria propriului ei viitor, dorința noastră de a ne salva reciproc. Semnele au venit demult(…) informația de a ne iubi unul pe altul, ne poate aduce salvarea pentru încă o mie de ani! Așa că nu ne rămâne decât dorința de a gândi, de a citi și de a comunica cu aproapele nostru… natural(..!)
Georgel N RĂDULESCU
