Nu am mai scris de multă vreme pe blog.
Am stat și m-am concentrat o perioadă bună de timp la o singură întrebare. Nu am să o spun de la început însă pot să scriu despre ea.
Într-una din meditațiile asupra copilăriei mele am descoperit un lucru esențial de la care am pornit… un gând nerostit până acum. Ce-ar fi dacă…?
Deseori mi-am pus întrebarea… și am ajuns la concluzia că trăiesc într-o lume duală. Una este cea în care trăiesc și a doua este cea în care îmi închipui că trăiesc. Dacă ar fi să dezbat câteva cuvinte despre prima aș spune că sunt condus de cei care îmi impun această lume iar despre a doua ar fi că sunt pe drumul pe care mi l-am ales… probabil înainte de a mă naște. Am întâlnit deseori anumite faze ale vieții personale care mi-au permis să fac aceste două diferențe și acest lucru mi-a dat o mai mare încredere în ceea ce cred eu despre această lume.
Ce-ar fi dacă ceea ce spun ar fi adevărat? Din punctul meu de vedere ar fi extraordinar. De ce spun asta? Simplu pentru că această observație nu doar mie îmi aparține ci și altora care sunt îndreptați pe aceeași undă de comunicare cu mine. Aș putea spune că sunt un liant al acestor două lumi care fără doar și poate îmi aparțin.
De ce spun asta? Deoarece… atâta vreme cât deschid ochii dimineții și privesc către cele două lumi înseamnă că exist… indiferent dacă eu sunt sau nu de acord cu întâmplările și evenimentele dintre ele. Și acum am ajuns la finalul acestui înscris… cel care îmi permite să-mi exersez întrebarea: Cine sunt eu?
Răspuns? Da. Răspunsul există în fiecare om… in fiecare undă… in fiecare lume…! O singularitate care își caută răspunsul în această lume duală. Sunt omul care vreau, știu, pot și îmi doresc să le transform într-un amalgam de liniște pace și înțelegere pe amândouă. Sunt omminiscent, omniprezent, omnipotent, sunt cel care îmi scrie cartea undelor acestei vieți. Sunt propriul meu luptător și învingător care deși înțelege acest lucru continuă să-și savureze viața.
Ge. N. RĂDULESCU
