Cineva a spus: suntem creați la fel.
Poate că avea dreptate, poate că nu. Pot spune că fizic da, avem aceleași continuități de membre, cap, corp, etc… însă nu avem aceeași amprentă.
Din punctul meu de vedere fiecare dintre noi oamenii avem propria semnătură pe care o lăsăm în urma noastră. Avem propriile noastre obiceiuri ale bucuriilor sau temerilor noastre, ca familii de exemplu, avem nenumărate gânduri și visuri care se pot împlini sau nu, dar nu avem discernământ. Avem impresia că știm totul dar de fapt nu știm nimic. Atâta timp cât conștientizăm aceste lucruri, putem să ne dăm seama foarte ușor că de fapt și de drept ceea ce numim adevăr este foarte posibil să nu fie. De exemplu la școală învățăm ceea ce ni se spune să învățăm sub pretextul că ne va folosi mai târziu.
Pe deoparte marea majoritate a celor ce cred că se aseamănă pornesc încă din fragedă copilărie pe drumul cunoașterii… eu o numesc falsă. Pe de altă parte, o mică parte din așa ziși asemănați… pleacă pe drumul recunoștinței, al puterii de a crede în ceva însă pe de altă parte și anume un singur exemplar… adică unul la un miliard de asemănați, pleacă pe drumul discernământului.
Acela da, poate fi numit om. Acest exemplar este deosebit. Nu este nici credincios nici ateu și nici slugă. El este cu adevărat om. El nu ascultă intuiția altora, el nu poate să înțeleagă de ce ceilalți se conduc sau se mănâncă între ei. El este doar ceea ce i se spune că este. Unii îl învață despre matrice, alții despre univers, cei apropiați țării lui psihologice îi insuflă supunerea… însă el nu face nimic din toate astea. El pur și simplu se adaptează asemeni inteligenței artificiale. El știe să se transforme, este un actor desăvârșit care pur și simplu își îndeplinește rolul și nu poate înțelege de ce rolul său este diferit de tot ce este asemănător.
Unii îl consideră nebun, alții îl ignoră, cei apropiați il susțin pentru că au bucuria să-l știe în preajma lor însă el știe cine este. Este un învingător care ignoră legile legale pe care alții le adoptă fără să discearnă o secundă dintr-o clipă că l-i s-a impus acel lucru de multe ori nesatisfăcător. Spre deosebire de învingător ei știu foarte bine ce au de făcut într-o zi normală de lucru în care își desfășoară activitățile după propriile lor alegeri iar atunci când vine noaptea ei spun că se odihnesc.
Învingătorul nu discerne asta. El doar se adaptează acelei zile. El știe că atunci când vine noaptea el nu doarme. El doar își schimbă lumea. Învingătorul nu doarme… și nici nu visează (…) el pur și simplu salvează. El este creat să funcționeze în două lumi paralele. El știe asta și uneori nu înțelege de ce el este diferit. Misiunea lui este să fie un liant al umanității. El ignoră lumile în care se află dar în același timp, se contopește cu ele. Cei puțini știu cine este, cei mulți îi resping apariția însă el știe că adoptarea acestei adaptări poate schimba mentalitatea celor din jurul său prin simplul fapt că există.
Acela sunt eu.
Ge. N. RĂDULESCU
