Oamenii tineri se aseamănă!
Unii bărbați seamănă cu femeile alți oameni cu alții care nu se cunosc între ei. De obicei caracterele sunt singurele lucruri care îi fac diferiți însă asemănarea fizică devine una dintre cele mai importante certitudini că noi oamenii suntem la fel.
Odată cu această introducere am să aduc în discuție faptul că nu întotdeauna lucrurile stau chiar așa. Din pricina unor reguli de viață oamenii sunt obligați să se despartă indiferent de relația sau rezultatul dintre ei. Dacă în trecut era o modă care demonstra oamenilor că longevitatea unei căsnicii aduce cu ea transparență, înțelegere și afecțiune, astăzi lucrurile stau cu totul diferit. Oamenii deși se aseamănă la caractere, la fizionomie, sau la modul în care reușesc să-și țină aproapele lângă ei, societatea este atât de dezgustată de viață încât au învățat să-și despartă semenii… să-i umilească sau să-i ponegrească indiferent dacă au avut interacțiuni de bun augur între ei.
Sunt rari oamenii care mai cred în dragoste. Astăzi o relație este percepută ca o afacere. Îmi dai, îți dau?! Astăzi oamenii nu se mai iubesc pe ei… dar pe cei de lângă ei…! Se bucură la fiecare greșeală pe care o fac semenii lor sau dacă aceștia au rivali, se aliază cu ei împotriva celor care au curajul să mai creadă sau să iubească. Unii spun că trebuie să fi naiv să mai crezi că există divinitate sau forma frumoasă a vieții. Pentru cei care nu cred că există forța divină, am câteva întrebări drăguțe: dar ghicitul în cărți și în cafea de unde vin… de credeți în ele? Dăruirea voastră unde este? Puteți fi sclavi la doi stăpâni? Nu cred că e cazul să dezbatem astfel de subiect însă este momentul să spunem lucrurilor pe nume: urâm să mai iubim. Suntem atât de presați de forța nevăzută a unui sistem totalitarist încât avem senzația că luni e vineri și sâmbăta e luni. Urcușurile și coborâșurile vieții ne fac să devenim posaci, egoiști și combinatori.
Și pentru că tot suntem la capitolul sinceritate(…) asemănarea asta care ne trage în jos unul după altul, nu poate fi oprită decât într-un singur mod: rupând lanțul…!
Georgel N. RĂDULESCU
