Planeta suferă.
Oamenii devin pe zi ce trece, tot mai convinși că acesta este sfârșitul lor.
Este posibil ca jumătate din cantitatea de inteligență a lor să fie distrusă de minciuna în care trăiesc.
Din punctul meu de vedere în toată această nebuloasă în care și eu trăiesc, să poată să existe o portiță a fericirii. Într-un moment al acestei zise coordonării a realității, eu sunt de părere că toate lucrurile care odinioară păreau anormale, acum să devină normale datorită unor influențe din afara planetei. Există voci și anume ziare create de mass-media, care alimentează moartea cerebrală a omenirii cu o cantitate de falsitate crasă, lucru care poate duce la autodistrugere însă aici este singura soluție de scăpare a inteligenței. Forța interioară este mult mai puternic creată față de aceste voci.
Pe deoparte ar fi starea naturală… umană, a fiecăruia dintre noi, stare care poate fi folosită ca o armă extrem de puternică în auto-convingerea propriei inteligențe, prin vocea interioară numită intuiție, care ne spune de fiecare dată că: dacă atâta vreme cât teama de nou nu este alimentată prin cele cinci simțuri umane, eu ca persoană care nu mă identific cu orice informație, pot face parte foarte ușor din cealaltă jumătate, a celor care nu sunt pregătiți pentru această perioadă de schimbare a propriei persoane.
Pe de altă parte, fiind convins că pot avea propria liniște interioară, poate chiar ignorând realitatea, neidentificându-mă cu ceea ce înseamnă virus, boală, teroare sau sistem, pot să spun atunci că sunt cel mai puternic om din lume.
Și ca să nu par o povară pentru orice cititor al realității false, am să dau și un exemplu: dacă toată planeta ar pierii și aș rămâne eu și o a doua persoană vie, atunci eu voi avea privilegiul să devin cel mai puternic om din lume iar pe omul de lângă mine l-aș susține să nu se lase pradă pieirii.
Pot spune din aceste două puncte de vedere că nu mă afectează teroarea. Sunt imun la boală și la caracterul unora care se cred asemeni mie. Nu mă deranjează sub nicio formă atitudinea lor. Poate au dreptate, poate nu au dreptate, părerile celor două jumătăți ale acestei planete sunt împărțite în ceea ce vor alții doar că pe mine nu mă pot distruge.
Sunt o forță interioară care nu se dă înapoi niciun pas. Timpul nu se poate întoarce iar vorbele rămân în vânt. Cel mai important lucru este prezentul meu în care mă aflu: nedistructiv, intangibil și exuberant.
Sunt ceea ce gândesc, ceea ce fac și ceea ce-mi propun. Pentru mine nu există sistem sau teroare deși aș spune direct teroarea sistemului dar nu-mi pasă ce spune mass-media nu-mi pasă ce gândesc împărații acestei planete… știu un singur lucru: sunt în stare să mă lupt cu ei prin orice mijloace.
Nu-mi pasă cine câștigă. Îmi pasă doar că am încercat.
Georgel N. RĂDULESCU
