Într-o lume naivă în care bogații urcă la stele… și săracii oameni care mai au niscaiva bănuți își cumpără un loc permanent pe Lună sau pe alte planete… pădurile sunt jefuite… și inundațiile distrug agoniseala de o viață… pandemia de corona virus a unora este pe cale sa izbucnească din nou și nimeni nu face nimic să o oprească.
Dacă încă mai există persoane medaliate pentru gesturile urâte de a lăsa natura fără oxigen… dacă încă mai există prea-înalți pensionari care își țin averile ferecate în te miri ce… tablouri sau bijuterii … dacă încă mai stăm drepți în fața legii care apără lumile subterane ale pușcăriilor.. dacă noi ăștia care am mai rămas vii și vedem tot ce se întâmplă… mai sperăm la cea mai frumoasa zi din viața noastră… adică… mâine, înseamnă că suntem acei morți veniți din trecut cu gândul la viitor uitați în prezentul noii ordini mondiale.
Nu spun că România este un stat de drept pe cale de dispariție părăsit de însăși poporul său… nu spun că ne-am stricat la cap după atâta vreme de stat în case… timp în care s-au demontat ecosisteme și s-au cărat în străinătate pentru a avea Europa hârtie igienica… nu spun că nu există român chiar și parlamentar care suferă după ultimul nostru patriot Ceaușescu… însă spun doar atât… am adormit cu gândul la stelele noastre și am uitat să ne mai trezim… mai pe înțelesul tuturor… degeaba dormim dacă nu ne mai trezim.
Ge. N. RĂDULESCU
