Am un amic…! Deunăzi, stând de vorbă cu el mi-am dat seama de una din principalele probleme de zi cu zi de care acesta nu poate trece și în speranța că acest articol îl va ajuta să înțeleagă ceea ce i se întâmplă, m-am gândit să îl ajut prin această observație!
Pot să spun că societatea în care trăim are un mare aport la suferința lui. El a fost este și va fi o persoană publică indiferent de realizările sale. În trecut a fost unul din persoanele care a influențat societatea și care a dat dovadă de curaj în îndeplinirea atribuțiunilor sale…! Astăzi, fiecare pas al lui in viață este precaut și plin cu teamă. Până mai ieri nu înțelegeam acest lucru însă acum înțeleg…! Omul este stresat de societate. El nu poate să iasă în lume, el nu se poate bucura de fiecare clipă a vieții sale pe deplin. Suferă de o teamă inconfundabilă numită teama de a fi celebru… cu alte cuvinte nu îi dă voie societatea.
De ce spun asta? Simplu. Trăim niște momente de colaps si haos ale existenței noastre dar asta nu ne obligă să ne oprim din a spera la faptul că vor veni și timpuri mai bune. Teama de a ieși în public îl transformă pe om într-o închisoare personală, astfel el devine propria sa victimă neștiind săracul că nimănui nu-i pasă de realizările pe care acesta le-a avut în trecut, nimănui nu-i pasă că el este un „very important person”… nimănui nu-i pasă că el suferă din cauza asta, așa cum nimănui nu-i pasă că vremurile se schimbă și din păcate în defavoarea societății. Trăim zile ale existenței noastre în care nu ne mai pasă de ceea ce cred alții despre noi așa cum și altora nu le pasă de ceea ce credem noi despre ei. Pe zi ce trece devenim imuni în fața timpului pierdut degeaba.
În loc să ne trăim clipa așa cum ar fi ultima, în loc să ne bucurăm de natură, de oamenii din jurul nostru, în loc să ne iubim aproapele ca pe noi înșine, stăm să ne facem planuri de viitor fără a ne pune viitorul în valoare. Cum să iubim pe aproapele nostru dacă noi nu suntem în starea de a ne accepta pe noi așa cum suntem, dacă noi nu suntem în starea de a ne ierta propriile greșeli din viață, cum putem accepta societatea în care trăim sau oamenii de pe întreaga planetă… dacă nu suntem o singură gândire la unison, dacă nu tindem către dragostea și pacea nouă între oameni, dacă nu recunoaștem că nu vrem să ne găsim un lider care să ne inspire, să ne unească, să ne ajute să ne înțelegem între noi? Cum să iubim viața…? dacă zi de zi, suntem bombardați cu știri false care îmbolnăvesc societatea, cum să reușim să trecem prin toate astea dacă unul mai răsărit dintre noi nu are curajul să iasă în față și să spună la toată lumea: Stați liniștiți… indiferent ce se întâmplă noi vă vom fi alături tot timpul… vă punem la dispoziție toate resursele ca să ieșim cu toții din starea asta!!! Dar… cine să o facă?
Cu toții avem o viață, o inimă și un suflet. Hai să nu ne batem joc de ele… cineva acolo sus ne iubește și ne așteaptă!!!
Ge. N. RĂDULESCU
