Avem o treabă… să trăim, să ne lăsăm în urmă,
Vocea, liniștea și greul, ce-am învățat să-l huiduim…!
Să ne spălăm de vină, de problemele ce curmă,
Trăirea anotimpilor și-a timpului sublim…!
Avem o treabă să intrăm, ca gândul în viitor,
Să spargem furia, podoabă a firii vrere…!
Să ne-ndreptăm uimirea către același răsăritor…!
Să înlocuim durerea, cu a lui Iisus putere.
Avem o treabă să cerșim la poarta veșnic luminată,
Să ni se dea un fir de alb în noaptea de pe tâmple,
Căci tot ce ne dorim e-un har de ură spartă
Și se va întâmpla, ce trebuia să-ntâmple…!
Avem o treabă… să veghem pădurea cea vândută.
Atunci când boala veghei nu va mai stăpâni
Nici numărătoarea oamenilor și nicio valută
Nu va putea schimba credința sau apa în vin.
Avem o treabă să iertăm cum și El ne iartă
Să fim mai buni cu eu-l meu venin
Să luăm o picătură din ultima secundă
Avem o treabă… să nu ne plictisim.
Ge. N. RĂDULESCU
