Aici nu mai este de trăit.
Terra are nevoie să își tragă sufletul și nu poate din cauza mea. Sunt om. Poluez natura și vreau să distrug viitorul acestei planete. Am luat parte la istoria nescrisă a ei fără să-mi dau seama că din cauza foamei am distrus-o cu gândul de a-mi face bine numai mie.
Am o mie de gânduri pentru a cere iertare naturii însă nu am să o fac din orgoliu. Sunt om și pentru asta sunt creat… să-mi tai craca de supraviețuire.
Văd cum planeta mea moare și nu fac nimic să o ajut. I-am tăiat copacii… i-am mâncat tot ce se putea mânca… am învățat autodistrugerea și acum o aplic. Sunt om și planeta mea moare din cauza mea. Dacă ar fi să ating sufletul celor ca mine aș spune atât…
STOP…!
Aș opri timpul în loc și aș da voie trecutului să absoarbă prezentul. Dar sunt om și distrug tot… pentru plăcerea mea. Am uitat de unde am plecat atunci când eram copil… am îmbătrânit deși sunt tânăr… lucru care mă face să oftez dar să merg înainte. Vreau să trăiesc sfârșitul…acestei planete dar știu că dorința mea este imposibil să se realizeze.
Sunt om și distrug agoniseala istoriei naturii… sunt om și mă mândresc cu asta. Am uitat de credință… am uitat de copilul din mine am devenit un om adevărat care nu face altceva decât să distrugă tot. De ce? Simplu… pentru că societatea cu legile ei proaste m-au făcut așa. Pentru a lăsa bogătașii care nu mai au loc de mine să trăiască. Mă doare că fac asta dar îmi și place… așa că draga domnule extraterestru… dacă găsești aceste rânduri în eter… nu ne mai căuta… lasă-ne în plata Domnului…!!!
Cu toți suntem oameni și din lașitate sau din lene nu facem nimic să oprim autodistrugerea în masă. Lăsăm lucrurile așa și acceptăm să fim târâți în prăpastie fără să mișcăm un deget… deși începutul este greu dar nu imposibil… ne lăsăm duși de următorul val către moarte. De ce?
Ge. N. RĂDULESCU
