Observ că…!

Oricât de mulți oameni deștepți ar cumpăra statele din vest, nu vor trece niciodată de sabia infantilă a copilăriei…! Este posibil ca pentru ei sabia aceasta să fi devenit o balivernă scoasă din cartea cărților însă nu vor avea prilejul de a-și sărbătorii apogeul. Acești conducători de oameni deștepți nu se vor sătura niciodată de a-și îngenunchea partenerii, nici măcar în joaca de a face pace prin războaiele controlate în anumite ghilimele, tot de ei.

Pe lângă faptul că se autoconsideră deștepții planetei, își vor titulatura de mântuitori ai celorlalte popoare prin suferința pe care tot ei le-o provoacă. În copilărie le urmăream ideile până la momentul în care am înțeles că în viață este bine să nu te atașezi de lucruri sau persoane, mai ales de cei care îți devin dușmani în fiecare zi. Copiii acestor auto-deștepți distrug tot ce este frumos. Batjocoresc arta, creația umană fără de care ei, acești amatori de binefaceri(…) nu ar exista. Ei încă nu înțeleg că banii nu pot cumpăra valorile oamenilor care rămân buni chiar și când sunt gata de a trece dincolo. Oamenii vestului nu sunt ceea ce par a fi. Dincolo de poveștile cu extratereștrii(…) ei sunt aceia care distrug modalitatea prin care oamenii nu deștepți, ci, cei învățați, reușesc să le acopere apogeul prin simplu fapt că au curajul să râdă de deșteptăciunea lor.

Ca să le spun mai pe șleau, oamenii vestului aparțin unei rase inventate. Ei în realitate sunt o adunătură de drogați, care prin neputința lor intelectuală, nu se gândesc decât la bani. Acțiune, reacțiune… la fel ca efectul unui bumerang. A te gândi la bani este de fapt examenul pe care tu ca om îl dai în fața vieții tale. Nu te poți gândi la bani atunci când te internezi pentru că ai, sau nu ai, covid. Nu te poți gândi la cum să faci bani, atunci când iubești meseria ta și o practici ca pe o artă. Nu te poți gândi la bani, atunci când ai toate lucrurile pe care ți le-ai dorit, dar de fapt ție nimeni, nu-ți spune nimeni acasă: bună dimineața, bună ziua, sau noapte bună. Nu te poți gândi să calci pe cadavre, decât dacă te gândești numai și numai la cum să-ți investești să-ți înmulțești și să-ți autodistrugi… bunătatea ta pe care o aveai atunci când erai doar un copil… și aruncai cu bumerangul!

Acum… înțelegi ce ai uitat să înveți? Poate nu acum… dar într-o zi îți vei da seama că acel bumerang nu s-a mișcat niciodată din acel loc… te-a aruncat el pe tine! Bumerangul destinului tău!

Georgel N. RĂDULESCU