Prietenia nu e stabilă.
Cine spune ca prietenia rămâne mereu aceeași… se inseala. Asa cum viața e schimbătoare asa e și prietenia. Oamenii nu rămân aceeași nu pentru ca nu vor, ci pentru ca sunt constrânși de împrejurări… sa fie asa… ori a păstra prietenia chiar înseamnă să te sacrifici oricând oriunde și oricum… lucru de care nu toți oamenii sunt demni de asta.
Din câte lucruri îmi aduc aminte, în alte vremuri nu era asa. Oamenii își salvau prietenia indiferent de capriciile din afara lor… azi nu mai este asa. Se pare ca vremurile noastre sunt altfel. Prietenia este înșelată și totul pare normal sa fie asa. Oare de ce să ajuns la asta?
Din punctul meu de vedere lucrurile par sa aibă un trecut defect și anume… Ceaușescu avea o vorbă… neamestecul în treburile interne… și avea mare dreptate. De când am pășit în democrație… Europa a călcat în picioare toată istoria noastră… fără a se șterge pe bocancii săi murdari de trufia sa. Se pare ca sistemul cel nou și-a bătut joc de tot ce am avut mai bun ca țară. A lăsat o amprenta uriașă până în adâncurile unei frumoase prietenii. În mod normal ea nu dispare. O data născută prietenia nu mai are moarte însă vremurile de azi spun altceva. Pandemia a pus stăpânire pe tot frumosul și folosul oamenilor. A lăsat în urmă moarte și nea prescris un viitor sumbru. Neamestecul în treburile interne… vorba răposatului… a fost nimicita ca într-un film de război pentru prosti. Europa ne-a confundat cu popoarele ei slabe în sânge de bizon… dar noi romanii nu suntem asa. Știm că atunci când cineva ne vrea răul… știm că și-l face singur.
De aceea pun baza pe prietenia dintre oameni… dintre noi ca romani. Dacă ne-a fost călcat prestigiul în picioare sa nu uităm că atâta vreme cât toți vorbim aceeași limbă… rămânem prieteni pe viață… și cine vrea sa se mai amestece în treburile noastre… să-și vadă de viața lor… nu ne interesează.
Ge. N. RĂDULESCU
