Noaptea cade peste zi. Întunericul apasă pe lumină!
Abominabilul e rege. Arta a devenit o cârpă de șters pe jos. Înțeleg că oamenii, cred că până aici ne-a fost bine iar de acum începe groaza însă nu e așa. Atâta vreme cât trăim în pace și armonie, nimeni nu moare. E loc sub soare pentru fiecare și asta ne ajută să trăim. Unii se droghează, alții toarnă băutură cu găleata în ei, unii oameni nu se pot descotorosi de patima țigărilor iar alții nu se pot lăsa de păcănele. Până aici le știm pe toate, pentru că le vedem pe știri, dar de ce nu promovăm natura verde; albastră; violet; sau ultraviolet? De ce nu ne lăsăm în pace om cu om? E loc sub soare pentru toți?
Chiar trebuie să ne războim pentru că nu ne înțelegem? Avem o viață scurtă, din păcate nici măcar o sută de ani. Dacă vreodată au existat atlanții ar trebui să luăm lecții de la ei(…) pentru că atunci când s-au săturat de bine(…) s-au scufundat! Popoarele Egiptului antic, cei care ne-au lăsat zestre piramidele(…) trăiau bine, până când le-a ajuns aurul, dincolo de creștetul capului(…) apoi totul s-a transformat în deșert.
Țara noastră, România, a dus-o bine până când cineva care s-a săturat de vorba: „de bine de rău, e bine” a produs o revoluție care nici în ziua de azi nu s-a povestit adevărul despre ea. Din toate astea observ că păduchele, atunci când ajunge să se sature de bine, iese în frunte. De ce ne văităm că unele popoare au fost rele și altele mult mai bune, când de fapt toți suntem la fel? Am murit atlanți și ne-am născut români. Am pierdut o cale și am găsit alta(…) cu o viață mai normală. De-a lungul istoriei, am încercat să învățăm câte ceva din viață însă din păcate nu vedem nimic.
Adevărul plutește deasupra noastră zilnic și noi niciodată nu l-am văzut. Ne-a plăcut întunericul pentru că este mai destrăbălat însă lumina adevărului întotdeauna ne-a călăuzit către liniște, dreptate și bună stare. Și cu toate astea, noi nu știm că nu știm, că viața chiar ne aparține, cu tot cu libera noastră alegere. Și atunci dacă fiecare știe cel mai bine ce face cu viața lui, de ce să mai ne străduim să-l educăm pe drumul nostru?
Fiecare om are drumul lui(…) atâta că nu știm că nu știm că ne reîntâlnim la final!!
Georgel N. RĂDULESCU
