Observ că…!!!
Aparent, după o anumită vârstă, am ideile mele despre calitatea vieții… am propriul meu vis și uitându-mă înapoi observ ascensiunea.
Uneori mă aclam sau mă reclam singur dar asta nu înseamnă că nu sunt pe drumul pe care singur m-i l-am ales! Oricat de normal m-aș considera am momente când sunt nemulțumit de locul în care am ajuns! Deși fac pauză în gândire pentru a o relaxa, mintea mea devine nomadă la un moment dat! Accepta drumul altora, accepta că restul lumii este în siguranță și bunăstare dar nu mă poate accepta pe mine așa cum sunt!
Uneori încrezător, alteori delăsător, înclin să cred că așa zboară timpul(…) așa se întâmplă viitorul! Alergând după năzuințele altora, încep să mă redescopăr cu fiecare ascensiune. Fac parte din propriul meu program ales de mine și anume că nu mă opresc niciodată acolo unde ajung! Poate că am învățat multe lucruri de la semenii mei însă dacă ei au posibilitatea să lase ceva în urma lor… eu care am avut mintea nomada până acum, ce aș putea să las…?
La urma urmei nu este atât de important câte lucruri am primit de la viață cât ceea ce pot lăsa în spatele meu! Poate între timp cineva îmi urmărește acțiunile, poate altcineva vrea să-și ia niște notițe de la mine…! În ziua de astăzi, oamenii nu mai au chef de nimic(…) dar de citit… totuși vremea cărților nu a trecut, așa că, dacă mai există minți nomade pe undeva, drumul către mijloc sau înapoi îl năzuim cu toții, iar eu, la rândul meu, îmi voi trimite visurile către înainte(…) le voi accesa ori de câte ori va fi nevoie încercând permanent să-mi descopăr visele, visurile și viața!!
Georgel N RĂDULESCU
