Observ că…!!!
Lucrurile rezolvate în grabă, nu sunt trainice! Începând de la președintele țării, până la ultima pătură socială, societatea noastră trece printr-un delir osteo-pragmatic, lucru care, ne atrage pe toți, într-un carusel al greșelilor acute! Oasele țării cedează! Totul pare ca și cum am fi aproape de infinit însă nu avem de ce să ne temem.
Există de la o vreme, dorința de a reuși în viață și asta ne dă încredere în forțele proprii! Dar cea mai mare problemă, este graba. Trăim viața la secundă. Dacă avem o idee de marketing vrem să o punem repede în aplicare. Dacă vin sărbătorile, deja ne gândim ce facem după. Dacă am da importanță secundelor și minutelor, sau dacă atunci când mergem pe stradă ne-am uita la pașii pe care i-am făcut înainte față de un punct din spate, am putea observa câte lucruri am ignorat și nu le-am găsit ca fiind prețioase.
Clipele vieții sunt ca nestematele(…) dacă le-am da atenție am fi mai buni, am deveni preocupați tot timpul(…) de noi ca oameni, ne-am bucura de natură și de parfumul anotimpurilor… de strălucirea fiecărei zile, indiferent dacă a fost însorită, sau nu. Putem deveni una cu universul, cu spiritul și putem îndrepta toate planurile, către trăirea momentelor, singuri, sau împreună. Ne putem identifica cu cei din jurul nostru. Empatia, este una din formele de trăire ale acestor momente. Nu ne costă nimic un zâmbet! Mass-media promovează atâtea reclame într-un timp foarte scurt, astfel încât omul care deși e derutat de repeziciunea trecerii timpului său, nu-l mai fascinează culorile naturii, ci doar atragerea creierului său la nivel subliminal, către dorința de a-și cumpăra produsul din reclamă.
Pe de altă parte, copiii ajunși la pubertate, nu-și pot înțelege viața lor, decât în niște derulări rapide ale filmulețelor de pe ecranele telefoanelor, lucru care le-a creat o oarecare dependență, în continuă ascensiune. Singurii oameni care simt cu toată ființa lor că timpul nu trece deloc, sunt cei aflați sub teroarea războiului. Acei oameni stau în loc și își numără zilele, minutele, secundele, își dau prioritatea propriilor vieți… simt empatia cum lucrează, sunt atenți la semenii lor și se roagă pentru toate ființele de pe planetă să nu treacă prin ceea ce trăiesc ei. Astfel, planeta asta minunată, devine pe zi ce trece mai umană! Apus de vieți, sau răsărit de pace, timpul ne îndreaptă pe toți către iertare, către bunăvoință și către înțelegere a ceea ce suntem noi. Produsul infinit al timpului!
Georgel N RĂDULESCU
