Fără Dumnezeu ar fi haos.
Este posibil ca un număr „n” de persoane să mă reclame pentru astfel de gândire însă acest blog îmi aparține iar ceea ce scriu în textele mele susțin și îmi asum. Dacă ar fi să iau o regulă de bază atât în istorie cât și în prezent, aș spune că întotdeauna oamenii au crezut în ceva. Nu vreau să mă declar un atoateștiutor… despre tot și despre toate, eu nu sunt Dumnezeu însă în acest text îmi exprim opinia fără să mă simt judecat și atunci îmi expun primul scenariu.
Hai să vedem cum ar fi viața fără o credință, sau fără Dumnezeu!? Din partea mea de vedere a lucrurilor, oamenii nu ar avea respect unul față de altul. Aceste continente ar fi numai unul și viața oamenilor ar dura o singură zi, dar asta numai în cazul în care credința ar dispărea subit. Un alt scenariu ar fi că fără a avea o anumită credință, omul ar putea fi mai lucid nu ar avea frică însă ar deveni sălbatic, adică nu ar avea discernământ. Un al treilea scenariu ar fi, dacă nu există o credință, omul intră în depresie. În opinia mea, dacă omul nu ar avea acel spirit de a se ruga, ar fi un om lipsit de speranță sau nu ar ști că există acea speranță, din păcate. Și acum mă întorc la text; cu toții am avea altă conștiință, de fapt și de drept, dacă nu am avea un rost, nu ne-am găsi calea. Sălbăticia și-ar spune cuvântul mai devreme sau mai târziu și în funcție de capacitatea de forță fizică a fiecăruia, ar fi un război civil zilnic. Fără respect, fără credință în ceva, lucrurile nu ar mai fi logice. Chiar și ateii, fără a cunoaște respectul, ar fi devenit aceeași sălbatici ca și ceilalți. Astfel credința impune în primul rând respect, prin dragoste. Dragostea impune omului atingere. Atingerea impune socializare iar socializarea impune credință, respect, rațiune, dragoste și înțelegere.
În concluzie, distanțarea arată uitare, nostalgie, depresie și singurătate. Recunosc că acest text poate trimite cititorul și la aspectul că religia sau credința sau spiritualitatea este un mod de a conduce masele însă în opinia mea, avem nevoie să ne conducă cineva. Avem nevoie de oameni de bază care să se impună altora pentru a ne apăra. Chiar și acești aleși pe care îi propunem pentru a ne duce pe drumul cel bun(…) chiar și ei, de bine de rău au o oarecare urmă de respect… dacă nu pentru noi cetățenii, pentru cei din jurul lor însă da, avem nevoie de un Guliver(…) de cineva care să ne ducă înainte pentru a perpetua specia umana, și pentru că acest personaj nu există, avem nevoie de o entitate căreia să-i mulțumim că ne susține pacea, dragostea și înțelegerea între noi.
Este adevărat unii dintre noi suntem răi însă nu așa am fost dintotdeauna(…) lipsa respectului ne-a schimbat.
Georgel N. RĂDULESCU
