Nedreptate
Să ai șansa să învingi, ca să devii orgoliul cheie… fără luptă fără dinți, doar și poate o idee mult mai bun decât ai fost, anost o vreme, în bordee de unsoare, transpirații, epopee, nibelunga ta schimbare nu se pare că apare să te atingă, sau să înfrângă o larghețe de povețe… limba ta s-a spus… s-a dus… tot ce ți-ai propus(…) apus a răsărit în zori fiorii… să mori rănit „de apriori”..!
Georgel N RĂDULESCU
Până trăiesc !
Mă-nclin suspin în fața ta, mă frâng, mă strâng, adânc între pământuri(…) Geea stă să plângă norii… alb astru îmi bizuie zorii, ce poartă mă poartă și poartă viorii sunetul greu, e rândul meu: sădesc să cresc, tot ce-i lumesc: iubesc, numesc, descresc etern, cerșesc uimirea(…) până trăiesc!
Georgel N RĂDULESCU
Timpul !
Când ceasul veșnic hotărăște ca elicea lui să tacă, parcă tot omul greșește viața(…) gheața lui îi este spartă! în artă pură luminată de exces în beznă, toată lumea e purtată în amurg(…) acolo curg… idei de mâine, unde pâinea domină atât ce a mai rămas… o fotografie din carton în jar; betonul minții, secular !!!
Georgel N. RĂDULESCU
Libertatea nu ne așteaptă !!
Nu știu, nu vreau, nu pot să înțeleg(…) când se dezleagă ura și minciuna, durerea, puterea, care învinge, atinge… mă împinge acolo… sunt grabă, am treabă, nu văd, nu prevăd, mă ascund de ea… și de-aia nu știu și nu mai vreau să stau: zăpezi, nămeți de oameni ghiocei, ce cad, se scaldă în puhoaie de lumină vie, dar se îndoaie(…) de adevăr… uită degeaba acest moment: absent, prezent, inexistent, anost… a fost!
Georgel N RĂDULESCU
