În toată lumea, a fi exigent a devenit o furie. Nimeni nu mai acordă clemență sau empatie aproapelui său. Dacă cineva este vinovat pentru asta(…) ne arătăm cu degetul fără a înțelege că niciunul dintre noi nu este vinovat personal. Pentru a analiza acest efect mergem acolo unde cauza tronează peste tot ceea ce înseamnă sărăcie sentimentală.

Societatea noastră este atât de diferită față de cea din afară încât deși ne dorim să avem o schimbare cât de mică nu reușim niciodată să vedem asta pe timpul vieții. Dacă ar fi să dau un exemplu, aș merge în zona muzicală… acolo unde juriul nu se schimbă niciodată!

Cum să aduci o schimbare în muzică, dacă tu ca și societate vrei controlul oamenilor care cântă cel mai bine? Auzim piese extraordinare din afară vedem pe rețelele sociale fel de fel de interpreți români pe care societatea noastră nu îi promovează, deși ei sunt genii muzicale din sângele nostru! La fel și la nivel de guvern…! Cum să ajuți tu omul de rând dacă tu care te crezi apărător al acestui stat ai în capul tău doar dorința de a-ți apăra propria familie? Societatea ne face să devenim exigenți.

Nu suntem oameni răi… ne înrăim tocmai din cauza neimplinirilor pe timpul vieții noastre. Societatea, să nu zic încă stat, ne controlează fiecare nerv, fiecare secundă, fiecare șfanț din buzunar, tocmai pentru a ne controla destinele. Biserica… nu mai vorbesc…! A devenit a doua putere de a conduce mințile oamenilor… au schimbat legi… sfinți… zile… ore… totul pentru a hrăni societatea bolnavă de cancerul uterin. Știu că la boala asta, există și o scăpare: dacă se scot o parte din organele reproducătoare! Cred că asta ne-ar trebui și nouă. Să scoatem organele care sunt bolnave. Nu mai facem copii de-ale lor(…) facem copii de-ale noastre. Facem ce trebuie pentru lumea noastră pe timpul vieții noastre… nu a lor! Nu avem toți doar un suflet, o viață și o inimă? De ce trebuie să vină cancerul să-mi sădească ura lui cea de taină în țara mea psihologică, fără să se desculțe la intrare? Dacă armata, care era odinioară prima putere în stat a cedat(…) înseamnă că biserica cu tot neamul popesc… si-au luat nasul la purtare pe primul loc! Ori… destinul oamenilor nu așa se conduce.

Lasă omului reperul principal… acela de a-și propovădui singur libertatea, de a alege ce face el, cu viața lui. Aceea de a-și însuși valorile pe care le merită… nu îi tăia tu stat-ule acest drept…! La urma urmei, tu ești vinovat pentru ceea ce ți se întâmplă! Ai vrut să rămâi pe același loc de a conduce…! Te înțeleg… dar mai schimbă-ți obiceiurile…! Lasă viitorul copiilor să devină ce vrea(…) nu face tu risipă de bătrânețea ta… oricum… nu mai ai mult(…)

Georgel N. RĂDULESCU