Vremea începutului a sosit.
Așa cum orice stradă are două trotuare, așa și o viață are două alegeri: crezi, sau nu crezi?! Oamenii au ajuns la concluzia că adevarul necesită să se facă văzut, așa că unii aleg mântuirea sufletului alții prăpastia fricii. Este posibil ca cei care aleg smerenia blândețea sau arta de a avea curajul să spună NU, să trăiască în continuare cu același ritm al universului însă ceilalți, după cum văd ei lucrurile, este posibil să își piardă unica speranță: puterea de a-și manifesta fericirea.
Oare cine pe lumea asta este atât credul încât să aibă certitudinea că poate deveni nemuritor fizic? Zvonurile spun că bogații bătrâni de pe lumea asta își fac transfuzie cu sânge tânăr, în speranța că vor rămâne în veșnicie cu tălăngile de aur la gât. Au impresia că un lucru fizic poate induce panică la nesfârșit în rândurile oamenilor săraci. Sunt atât de inculți încât se consideră invincibili. În același timp cei bogați sufletește trăiesc în invidie sau ruină sufletească dar nu din cauza lor că așa ar fi ei, ci pur și simplu pentru că așa l-i s-a ordonat să învețe regulile despre viață.
Din punctul meu de vedere și bogații și săracii au sufletele adormite. Dacă în loc de cerul albastru ar fi un plafon numit putere financiară, totul ar fi credibil, palpabil, sau realizabil însă dincolo de acest plafon nu ar mai fi universul… ar fi doar o altă lume pe care cei interesați să o umilească prin explorare, ar împinge popoarele să spargă cu orice preț acel plafon.
Pe de altă parte, cei care privesc cerul cu blândețe reușesc să se identifice cu natura și în nebunia lor distrug orice putere financiară. Se spune că atunci când un om plânge, este mai aproape de cer însă a crede cu adevărat, nu mai este nevoie de lacrimi. Schizofrenia financiară a unora este atât de molipsitoare încât se ia prin telepatie. Este deajuns să-ți spună cineva că… daca vrei putere financiară trebuie doar să-ți îți dorești însă la fel de bine un credincios poate să se roage pentru tine și sufletul tău este mântuit.
Acum vin și eu cu o întrebare pentru fiecare: dacă noi oamenii avem doar o viață; doar o inimă și doar un suflet (…) cum putem să facem acea alegere de la începutul acestei observații, atunci când intuim că strada are doar un trotuar…?
Georgel N. RĂDULESCU
