Încet, încet, se adeverește proverbul: ” Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești!”.
Deunăzi, am avut parte de această experiență urâtă și mi-am pus un semn de întrebare la care instantaneu a venit și răspunsul. De ce urmează o discuție de fiecare dată atunci când faci un bine cuiva? Pentru că am avut așteptări din partea acelei persoane.
Din punctul meu de vedere respectul este cultivat de regulă încă din copilărie de la primii ani de viață până la finele timpului fiecăruia la fel și inițiativa de a ajuta pe cineva. Pe deoparte dacă ai spirit de inițiativă și ajuți pe cineva iar tu ai așteptări din partea acelei persoane… înseamnă că nu ai ajutat-o ci doar ai făcut un schimb de experiență, pe de altă parte dacă nu ai așteptări începe să devină persoana una suspicioasă… și tot așa, se creează un lanț pe care dacă îl rupi nu-l mai poți înoda niciodată.
Partea mai puțin frumoasă intervine atunci când persoana căreia i-ai făcut un bine… vine asupra ta și îți schimbă viața cu prețul destrămării relației dintre voi. Nu știu dacă aceste lucruri sunt pur întâmplătoare dar știu că sunt acele experiențe care fără să vrei încep să te maturizeze mental. Nu știu dacă are legătură cu destinul a două persoane care se întâlnesc pur întâmplător, dar știu că acel respect de care dispunem fiecare persoană încă din copilărie… la unii lasă de dorit…! Dominați de propriile ego-uri… unele persoane își manifestă puțina cultură pe care o au… într-una vastă și urâtă pe care numai ei o înțeleg.
De aceea cred și susțin faptul că cea mai mare greșeală dintr-o astfel de situație între două persoane o face cel care pur și simplu se oferă să ajute pe cineva. În concluzie nu spun să nu vă ajutați semenii ci să o faceți cu drag fără a avea așteptările voastre obișnuite dar doar atunci când vi se cere ajutorul… altfel… lanțul se va rupe din nou.
Ge. N. RĂDULESCU
