Nu este greu să te regăsești(…) atunci când intri în impas.
Știu că poate părea imposibil însă după cum spuneam și în alte observații de-ale mele, toate lucrurile sunt grele dar nu și imposibile! Pot să spun că uneori mintea ne joacă feste. Ea se comportă asemeni unei zâne minuscule ce zboară de la o floare la alta agitându-și bagheta magică după bunul ei plac. Uneori joaca începe să-i placă atât de tare încât pe mine unul mă poate aduce la identificarea mea personală cu jocurile ei, uneori false. Pot spune despre orgoliile proprii, sau pot spune despre dorințe și realizări, dar cel mai bun mod de a mă regăsi este acela când recunoștința mea față de propria-mi identitate capătă curaj, determinare și perseverență. Știu că de multe ori atunci când scriu despre mine sunt conștient că cineva,cândva, undeva într-un alt timp, se va folosi de bunăvoința mea de a-mi recunoaște propriile greșeli și de a-mi urma propriile teorii despre viață și se va lua după mine.
Recunosc că atunci când îmi regăsesc greșelile, orgoliile și mai ales nemulțumirile, îmi creează un tablou care mă ajută să-mi validez valorile în societate. Uneori oameni ca și mine dealtfel, sunt indiferenți la schimbarea ce vine din propriul interior însă repet… nu este o joacă a zânei în rochiță roz(…) este însăși imaginea propriului meu interior. Este adevărat că de multe ori ignor faptul că îmi pot îndrepta greșelile, caracterul, forța de comunicare cu semenii însă faptul că vorbesc deschis față de această schimbare este un plus-valoare adus propriei mele conștiințe.
Trăiesc într-o lume în care roboții se nasc pe bandă rulantă însă așa cum noi oamenii ne-am obișnuit să spunem din manualul vieții numit Biblie: „dreptul de prim născut nu se dă niciodată” va trebui să scriu mai des despre astfel de regăsiri. Va trebui să lupt cu propriul meu viitor însă dacă oamenii din jurul meu(…) vreodată vor deveni roboți inconștienți, atunci va trebui să lupt pe cont propriu: ” eu iubesc oamenii dar nu îmi este teamă de ei”(…)…!
Georgel N. RĂDULESCU
