Noi românii suntem ca o echipă!
E posibil să nu creadă toată lumea în ceea ce spun însă… cum putem să ne unim, dacă nu ne întâlnim? Poporul român ar fi cazul să creadă într-o astfel de ipoteză! Așa cum spuneau odinioară unii gânditori ai noștri, „nu există pădure fără uscături” problema este că nu mai avem pădure. Toți cei care la ora asta plâng, sunt plecați în delegație de ani de zile!
În trecutul nostru istoric mutilat de către alte echipe mai dezvoltate, a ajuns să devină un prezent total ignorant începând cu șeful de echipă care pentru a vorbi trei minute la o conferință în fața forului care îl susțin și pe el, distruge șapte milioane de euro ai propriei echipe într-un sejur de o săptămână acolo unde tradiția îi obligă să se sărute pe gură bărbat cu bărbat! Șeful nostru de tură este obsedat să ne salveze doar că el nu știe că nu știe cum, așa că fotografiile lui sunt agățate de multe ori acolo unde ar trebui să fie harta noastră cu planul ei de viitor! Colegii suferă în sucul propriu și de multe ori sucul se termină atunci când nimeni nu mai crede. Unii colegi sunt obligați să pălească în fața celor care fac spălături în urechile celor pătați cu suc gastric. De multe ori când șeful de echipă se întoarce din delegație, este atât de surmenat prin telepatie încât mintea îi joacă feste și își pune întrebarea proprie… eu al cui sunt? Și uite așa, el crede că echipa îl susține fără să știe că după încheierea licenței de barosan va număra cămăruța lui în care va locui, cu un singur băț de chibrit ars. Poate că vremurile se vor schimba și vom avea un alt șef mai bun! Ceea ce este mult mai important acum este să ne readunăm într-o singură gândire.
Să ne punem întrebarea unul altuia: tu ce faci pentru ca echipa ta să se dezvolte? Poți să vi cu orice răspuns în afară de unul: „nimic”…!
Georgel N. RĂDULESCU
