Observ că…!!!

Avem soluții interminabile să ne reinventăm! În general oamenii din ziua de azi, încet, încet, renunță la arta frumosului și o implementează pe cea a urâtului.

Nu cred că au motive pentru a face asta; în primul rând este dăunător pentru organism, pentru minte și chiar pentru spiritul uman. Nu pot să mă declar un artist, pentru că nu am facultatea de arte plastice, dar mă pot mândri cu realizările mele. Îmi pun deseori întrebarea: de ce nu le place unora să creeze ceva nou? De ce sunt dependenți de tot ceea ce există și ei nu pot aduce un plus artei de a creea..? Sunt momente când tot eu, îmi dau răspunsul: pentru că nu sunt conștienți de puterea lor interioară de a aprecia frumos-ul… d-aia!

Am observat că în momentele de creație(…) eu pot trece în altă lume. O lume din care pot aduce dragostea de a trăi, și mijloacele de a pune în valoare puterea de a mă reinventa, de a retrăi pasiunile prin artă(…) puterea de a mă reîndrăgosti! Am mai observat că progresul acestei civilizații nu vine prima dată din tehnologie(…) el vine pur și simplu din dorința de a retrăi momentul acela sublim, de a ne redescoperii pe noi ca oameni.

Cum ar fi lumea fără culoare? Cum ar fi viața doar cu programe? Cum am putea trăi dacă am avea rație pentru aer? Sunt întrebări ale căror răspunsuri ar fi necesar să reflectăm asupra lor! Arta este pentru a pune culoare, viață și dragoste în orice operă, oricât de naivă ar fi…! Merită redescoperită și pusă în valoare, indiferent dacă iese din mâna unui copil, sau a unui bătrân pictor de stradă.

Suntem prizonierii tehnologiei, dar asta nu înseamnă să uităm că și noi oamenii tot cu artă am fost zămisliți. Aș vrea să retrăiesc(…) într-o lume în care oamenii creează, în care operele lor sunt apreciate, în care mijloacele de exprimare să fie naturale, originale și deschise la nou. Cerșim arta frumosului dar nu o apreciem pe cea existentă. Vrem o dragoste nouă dar nu o respectăm pe cealaltă… avem o lume colorată, dar o vedem cenușie…! De ce să nu ridicăm bariera indiferenței față de cel de lângă noi și să îl apreciem așa cum este el?

De ce să ignorăm puterea lui de a crea frumosul acum(…) în viața asta? Până acum a existat acea formă de apreciere a artei, doar după dispariția autorului… dar noi suntem mult mai puternici și mult mai inventivi. .. avem forța de a ne retrăi viața cu autorul de față, avem șansa de a ne reîndrăgosti, de a ne reinventa, de a ne reiubi(…) așa… cum am fost…!!!

Georgel N RĂDULESCU