Observ că…!

Semințiile pământului au ajuns la capătul zării! Dacă ne-am pune întrebarea: și acum încotro? Fiecare dintre noi am avea o a doua certitudine în viața asta (…) că nu ajungem nicăieri. Falsitatea își dă arama pe față o dată cu orice știre sau informație, de care nimeni nu mai răspunde. Ne-am adunat cu toții într-un colaps, din care nu mai putem ieși. Această politică falsă dusă de către marionetele prevestitoare ale vremurilor, îndeamnă la răzbunare.

Se știe că de-a lungul timpului, istoria întotdeauna s-a repetat asemeni unui film ai căror protagoniști ne zbatem să învățăm ceva din el. Dacă nu ar fi existat aceasta putere numită financiar-bancară (…) cum s-ar derula progresul acestor seminții ale propriilor noastre progenituri? Prin troc? Adică… îți dau, îmi dai? Sau, printr-o formă de socializare bazată pe iubirea față de aproapele nostru?

Să presupunem că este adevărat și nu suntem singuri în univers (…) și că, pe planeta Venus lucrurile stau altfel. Sunt la fel de isteți ca și noi pământenii dar puțin mai implicați în drama de a trăi. Nu există nici democrație, nici totalitarism. Oamenii de acolo muncesc pentru ceilalți. Nu există orgolii sau minciuni. Acolo semințiile lor visează să străbată spațiul cosmic, spre deosebire de noi care visăm să controlăm spațiul public. Nu există cuvântul deranj, nu există(…) eu am mai mult decât tine! Oamenii de acolo trăiesc după bunul plac al celor apropiați lor.

Dacă eu aș fi unul dintre ei, aș deschide un atelier de pictură, unul de muzică și unul unde m-aș strădui să îi învăț pe copiii de acolo ce înseamnă respectul și devotamentul pentru viața oamenilor. Aș promova arta de a trăi, dincolo de barierele planetelor din sistemul meu solar. Aș aprecia și m-aș strădui să descopăr în fiecare copil o scânteie a respectului sublim. Aici lucrurile stau altfel. Ne străduim să ajungem bogații planetei care să cucerim nu barierele cunoașterii ci pe însăși vecinii noștri… să le demolăm mințile cu minciuni apocaliptice sau zile numărate. Dacă presupunem că am ajuns la final… oare… cu ce ne-am ales din situația asta? Cu războaie obligatorii și burți imbuibate cu carne de om? Asta nu e viață. Nu știm să trăim.

Aici, la noi pe planetă, înveți o primă certitudine (…) doar să mori.
Georgel N. RĂDULESCU