Nu sunt cercetător.
Nu sunt nici arhitect însă lucrurile pe care nu le știu nu înseamnă că nu le observ. Pata de culoare ce pare a fi realitatea care ne înconjoară, este de fapt o minciună sfruntată.
Cum să manevrezi oamenii pe drumul pe care îl dorești, dacă nu le impui cu varf și îndesat tot ceea ce vrei. Deseori mi-am pus întrebarea de ce este legal să omori oamenii cu zile…?! Acum, undeva aproape de capătul zării observ o mare îndobitocire a maselor. Sunt mai mult ca sigur că nu doar neuronii mei nu funcționează corect. Sunt mai mult ca sigur că va veni o vreme în care ne vom dori să gândim adevărat. Ceea ce ni se întâmplă acum este ceea ce avem voie să gândim(…) adică să gândim limitat, să ni se dea voie să vedem lucruri limitat. Dincolo de toate astea există soluția care poate pătrunde în sertarele secrete ale celor care ne impun viitorul.
Una din ele ar fi să ne eliberăm de temeri, adică să recunoaștem atunci când considerăm că suntem proști; naivi; leneși; ignoranți la tot ceea ce n-i se întâmplă acum. Sunt mai mult ca sigur că depășim aceste granițe ale imposibilului și începem să ne dăm seama că puteam face asta mai demult.
Cineva spunea odată că, este posibil ca divinitatea să fi așteptat aceste momente ale liberului arbitru, ori ale discernerii a ceea ce e bine sau mai puțin bine pentru noi oamenii. După recunoașterea acestor temeri ascunse, va urma un somn profund(…) o noapte care va șterge fărădelegile unora care nu văd nimic în afară de tresele de pe umerii lor. Astfel, omul de rând va ști cine merită să îi conducă țara, va ști că nu doar televizorul sau telefonul este o cușcă vie(…) va ști atunci că războiul, nu este altceva decât o manipulare financiară de la o putere la alta și atunci tot el, omul, va pune piciorul în prag:” pe aici nu se trece!!!”.
Georgel N. RĂDULESCU
