Observ că…!!!

Deseori în trecut, aveam tendința să întorc cuvintele… să le dau un alt sens, o altă interpretare. Un timp, nu am mai încercat astfel de joc și efectiv l-am ignorat. Anii au trecut, vârsta mea a crescut și iată-mă aproape de pensionare. Făcând o comparație cu jocul din trecut… și cu ceea ce se întâmplă astăzi, am ajuns la concluzia că eu, îmi retrăiesc gândirea din trecut.

Pentru a mă face înțeles, am să dau un exemplu: Să presupunem că tot ceea ce am învățat până acum, lucrurile ( materiile predate în școală) au fost măsluite tocmai din dorința de a mă putea controla cineva… dacă știu, sau nu știu, care e realitatea. În zilele noastre, adevărul realului… este ocolit… în principal de către mass-media. Tot ce mi s-a spus la școală, nu mai are nicio logică, așa că, am revenit la gândirea din trecut. De exemplu la școală mi s-a spus că luna, este satelitul natural al pământului însă(…) dacă pământul este luna(..?) iar planeta noastră este luna? Oare de ce nu avem acces la ” Pământ ” ? Dacă acolo este de fapt centrul de comandă a tot ceea ce mișcă aici? Din punctul meu de vedere, dacă acest lucru ar fi realul, înseamnă că și soarele nostru este un generator de energii… ascuns la vedere! Ori asta schimbă cumva lucrurile. Noi… suntem de fapt un mușuroi… de mici experimente care mai de care mai autentic. Înseamnă că această metodă de a controla mușuroiul este una clasică.

În toată această poveste, realitatea poate fi într-adevăr ceea ce am scris mai sus: realul se pregătește în mintea mea astfel: dacă mâine aș fi director la o companie, nu aș face față solicitărilor. Dacă mâine aș urca pe scenă sau aș merge la o televiziune aș avea tot timpul un mare trac. Dacă mâine merg la serviciu, știu ce am de făcut și chiar fac. Mergând pe firul acestei filozofii, deduc un singur lucru: pot fi oricând ceea ce vreau să fiu, doar dacă îmi însușesc acea experiență.

Pentru a lega cumva lucrurile pot spune că tot ceea ce mă ține pe loc este ignoranța mea față de real. Nu fac politică însă analizând totul, ajung la concluzia că distanțarea propusă de către „unii”, este făcută special pentru a distorsiona adevărul, de adevăr. După toată această explicație, concluzia mea este că în această lume haotică în care trăiesc, am o singură scăpare. Evadarea din tradițional prin metoda ignoranței. Nu-mi folosesc la nimic diplomele de până acum, decât dacă le pun în aplicare. A face ceea ce îmi place este opțiunea mea de a depăși, obstacolele impuse controlat de către „unii”.

Faptul că trăiesc în lumea mea, faptul că învăț doar ceea ce vreau și aleg să dau interpretarea lucrurilor așa cum vreau, este dreptul meu la care nu are nimeni acces, în afară de mine. Cu cât devin mai sceptic, cu atât înțeleg cum lucrurile încep să se lege între ele. Fiecare mușuroi are lumea lui, așa cum fiecare om, are mușuroiul lui. Este undeva un citat, în care este vorba despre alegerea fiecăruia. Eu mă opresc aici (…)

Georgel N RĂDULESCU