Din câte știu, majoritatea oamenilor nu se simt fericiți! Merg pe stradă și observ la trecătorii în vârstă, o stare de umilință (…) și fără să vreau, mă identific cu problemele mele și implicit ale lor! Dincolo de aceștia, sunt tinerii adolescenți, cărora nu le este teamă de prezent. Îi văd ieșind de la școală zâmbind și parcă toți au același magnetism în priviri, lucru care face să mă întorc în timpul meu de la școala din clasele primare.

Din punctul meu de vedere, fericirea este o stare pe care ți-o poți dărui cu fiecare clipă. Așa cum spunea regretatul actor Dem Rădulescu, pentru a fi fericit este necesar să privim în jos… la cei mai nevoiași decât noi și dincolo de ei, la supraviețuitorii acestei planete. Acolo ne dăm seama cât de bogați suntem! Să privim la spitalele de urgență, unde supraviețuirea este la ea acasă! Să privim la cei din jurul nostru și nu în cele din urmă, la noi! Poate nu e util ca întotdeauna să ne punem noi pe primul loc, dar cum să putem trece de starea negativă pe care ne-o emană ceilalți, dacă nu ne luăm propriile măsuri de revenire la normalitate? Poate să ni se pară banal, dar este deajuns ca o dată pe zi, să ne gândim la noi cu ajutorul unei meditații căreia i se spune: „surâsul interior”.

Eu am început să-l practic încă din liceu și acum în prezent, îmi dăruiește același vibe care îmi poate da recunoștință pentru tot ceea ce am. Este deajuns să închid ochii, să zâmbesc și să-mi simt toate organele din corp cum îmi zâmbesc. Le mulțumesc pentru că mă apreciază și că sunt aplaudat la scenă deschisă. Oare cum aș putea trăi fără ele? Cum aș ajunge la realizările mele fără să le simt (…) că datorită lor eu exist? Le țin o conferință, apoi mă retrag în fața propriului meu creier și mă încredințez conștiinței, cu recunoștință pentru ceea ce sunt! Acolo, în deplinătatea țării mele psihologice, mă rog.

Nu este greu. Este singurul meu loc special în care pot locui oricând. Acolo înțeleg ce înseamnă prostia omenească, de a se identifica cu ceea ce dictează alții…! Acolo este țara mea pe care îmi place să o conduc. Acolo este zâmbetul meu!

Georgel N RĂDULESCU