Vine o vreme când încep să mă împac eu cu mine.
Vorbesc cu mine și îmi asum toate greșelile pe care le-am făcut. Știu că nu e ușor ca după o despărțire de persoana care mi-a stat la cap de atâtea ori și căreia nu i-am răspuns cu același devotament atunci când a trebuit, nu e ușor să trec peste regrete… însă viața noastră merge înainte.
I-am promis că nu am să o deranjez cu prezența mea nici măcar într-un mesaj sau o scrisoare în cutia ei de scrisori. Regret pentru faptul că nu m-a cunoscut așa cum sunt acum… cald și deschis la orice temă de discuție la orice probleme aș întâmpina alături de ea… este clar că încă am un sentiment pe care nu-l pot lăsa să zboare niciodată. Iubirea nu e atunci când ai omul în preajma ta(…) la un moment dat este posibil să devină sufocant dacă nu îi acorzi partea ei de intimitate…
Iubirea este atunci când ști că poți să-ți iei inima în dinți și să îi bați la ușă dar promisiunea pe care ai făgăduit-o nu te lasă. Pentru unii oameni este ușor să iubească, este ca atunci când ești copil și faci tumbe fără să îți pese de coloană, apoi când treci de jumătatea vieții îți amintești cât de repede ți-ai irosit sănătatea într-o simplă joacă. Din punctul meu de vedere Iubirea are doua fețe. Dacă nu reușești să le stăpânești, dragostea îți arată de multe ori prea târziu că te-ai jucat cu viața ta. Vin sărbătorile și sunt amăgit. M-aș bucura pentru ea să nu treacă prin aceleași simțăminte ca mine. M-aș bucura să o știu sănătoasă și caldă. Cred că altceva nu-mi doresc mai mult.
Sărbători fericite, draga mea!
Georgel N. RĂDULESCU
