Au trecut sarbatorile de Paști și a venit Înălțarea.
Oamenii mari încă mai continuă cu prostiile. Nu le ajung atâtea nenorociri care au comis până acum și se aventurează într-un perpetuum mobile al nefericirii.
Au trecut prin războaie prin calamitățile naturii, prin nazuinte de tot felul… mai nou prin pandemie… ne-au tras după ei și totuși încă mai cred ca suntem singuri în univers.
Din punctul meu de vedere cred ca planeta asta este condusă de cei mai mici oameni la minte. Vor sa vadă viitorul ca pe un trofeu nu ca pe o călătorie… vor sa meargă pana la extrem cântărind în mintea lor îngustă, faptul ca ceilalți oameni nu iau în seamă trufia lor.
Ei uita ca au fost la fel… ca mine, ca tine… ca și noi toți… copiii acestei planete, bogata în sărăcia produsa tot de oameni mari ca ei. Uita ca au o viață o inima și un suflet pe care nu ar trebui să-l ia în derâdere niciodată pentru că asta ar însemna să-i cuminteasca.
A existat in România un sculptor numit Brâncuși… care a adus pe lume Cumințenia Pământului… sculptură a cărei stare de pioșenie ne invită să luăm parte la ceea ce ea reprezinta. Cata vreme sa mai moară oameni? Câți copii bolnavi de cancer sa ceara ajutor? Cate autorități sa nu-și mai facă datoria? Cate păduri sa se mai taie ca săi mulțumească pe acești lăudărosi?
Știu. Cu toții avem întrebări și deja știm răspunsul… doar ca avem o problemă…! Pana nu vom învia și noi… nimeni nu va ieși în stradă…!!! Și pentru că vorbeam despre univers… cum ar fi ca într-o buna zi sa apară un experiment nou care prin natura lui sa ne ducă în trecut sau în viitor asemeni sculpturii?
Cred ca la întrebarea asta aveți deja răspunsul însă eu as spune… niciodată! În viața mea, nu se va întâmpla reîntoarcerea pentru că am o mare presimțire: oamenii … ăștia care am mai rămas … încă mai dormim… dar dacă un miracol ne trezește… bine ar fi să îndreptăm armele în sus…. acolo ar putea fi un adevărat pericol… însă despre asta, într-o alta observație!!!
Ge. N. RĂDULESCU
