În trecut,  existau momente când ajungeam la concluzia să spun câteodată:” nu-mi place țara în care m-am născut… aș fi vrut să mă nasc în altă țară…!” însă astăzi nu mai sunt de acord cu ceea ce gândeam odinioară.

Ținând cont de ceea ce se întâmplă în lumea mea, ajung la concluzia că nicăieri nu este mai bine ca la mine acasă. Dacă m-aș fi născut în America, aș fi ajuns la ideea că ceea ce ar fi fost mai bine pentru mine ar fi fost să mă nasc undeva în Europa.

Din punctul meu de vedere cred că planeta este foarte primitoare oriunde ne-am naște însă există anumite minți luminate care sunt împotriva tuturor gândurilor de pe pământ. De ce trebuie să vină ei cu ideea că, ce ne facem noi peste 100 de ani? Cu ce mai hrănim populația? Unde o să locuim dacă ne înmulțim? Unii oameni urmăm anumite credințe alții învață regulile noi de purtare … unii copii devin răi încă de pe băncile școlii iar alții vor pace nouă universală.

Acum la momentul acesta suntem în prag de trecerea anilor în 2022… acolo unde nu se știe cum vom ajunge, din cauza unora care se gândesc în locul nostru la ceea ce ar fi mai bine pentru noi. Din punctul meu de vedere acei oameni nu mai vor să-și trăiască clipa..  nu mai vor să-și iubească aproapele… nu mai vor să fie pace… vor schimbarea binelui în mai bine… însă uită un singur lucru: mai binele poate fi uneori dușmanul binelui.

Mai binele poate însemna nefericire pentru toată lumea. Oare ce vor să câștige cei care implora al treilea război mondial? Cu ce ii ajută că intră unii peste alții cu bocancii în viața celor care își doresc pacea ? Nu suntem creați toți oamenii la fel? Nu avem două mâini, două picioare și capul pe umeri? Nu se poate să stăm fiecare în țara în care ne-am născut, am crescut, iubim și murim? De ce jinduim la puterea răului pe pământ, când noi nu putem să muncim pentru a ajuta pe cel de lângă noi necondiționat… de ce ne facem griji ce se întâmplă peste 100 de ani?

Eu unul sunt nemulțumit, dar nu de țara sau planeta pe care m-am născut ci din cauza acelora care nu mai vor pacea universală care să ne dea voie să gândim cu drag la ziua în care se vor naște copiii copiiilor noștri.

La ziua în care se exclude orgoliul și puterea de a face mai binele tuturora… la ziua în care învățăm să apreciem tot ceea ce avem unii dintre noi… un părinte, un copil, o singură mașină, un acoperiș, o pâine proaspătă și deocamdată liniștea sufletească.

În prag de sărbători eu unul îmi doresc să dăruiesc mai mult decât primesc iar vouă vă doresc sănătate, dragoste de oameni împlinită și multă apreciere pentru ceea ce avem și ne dorim să o menținem… Crăciun Fericit și Pace nouă…!!!

Ge. N. RĂDULESCU